Moldova

Legislația, politicile și practicile în materie de protecție a apatrizilor și de prevenire și reducere a apatridiei sunt, în general, pozitive în Moldova. Bilanțul țării în ceea ce privește aderarea la tratate este bun, iar Moldova a instituit prin lege o procedură specifică de determinare a apatridiei. Procedura este accesibilă, presupune un interviu obligatoriu, oferă posibilitatea de a fi inițiată ex officio (din oficiu), iar solicitanților li se acordă anumite drepturi. Persoanele recunoscute ca fiind apatride în Moldova beneficiază de aceleași drepturi ca cetățenii țării, dar nu au drepturi politice (de exemplu: nu pot vota la alegeri). Deși există o cale accelerată de naturalizare, redusă de la zece ani, un apatrid trebuie să aștepte în continuare mult timp, și anume opt ani, înainte de a fi eligibil pentru a solicita naturalizarea.

Legislația moldovenească prevede ca detenția să fie utilizată doar ca o ultimă soluție, iar înainte de detenția în vederea expulzării trebuie stabilită o țară de expulzare. Există garanții parțiale în legislația privind cetățenia pentru a preveni apatridia, iar cadrul juridic moldovenesc prevede înregistrarea universală a nașterii. Cu toate acestea, accesul la înregistrarea nașterii și la un certificat de naștere este împiedicat în practică de cerința conform căreia părinții trebuie să aibă documente pentru a înregistra o naștere; unele comunități, inclusiv cea romă, fiind expuse unui risc mai mare de a rămâne neînregistrate. Dispozițiile privind privarea de cetățenie sunt, în linii mari, în conformitate cu standardele internaționale.

Posljednje ažuriranje: 
Feb 2023
Country expert(s): 

Informații suplimentare

LEGENDĂ PENTRU EVALUARE

++ Pozitiv
+ Oarecum pozitiv
+- Pozitiv și negativ
- Oarecum negativ
--Negativ

INFORMAȚII SUPLIMENTARE

-Norme și bune practici

 

Instrumente internaționale și regionale

Evaluează dacă țările sunt state părți la instrumentele internaționale și regionale relevante, inclusiv dacă rezervele au un impact asupra apatridiei și dacă instrumentele sunt încorporate în legislația națională. Cele patru tratate fundamentale privind apatridia (Convenția din 1954 privind statutul apatrizilor; Convenția din 1961 privind reducerea cazurilor de apatridie; Convenția europeană asupra cetățeniei; Convenția Consiliului Europei privind evitarea apatridiei în situația de succesiune a statelor) au o pondere mai mare decât alte instrumente relevante privind drepturile omului în cadrul evaluării.

Moldova este stat parte la majoritatea instrumentelor internaționale și regionale relevante, inclusiv la cele patru instrumente de bază privind apatridia. Este una dintre puținele țări care au aderat la Convenția Consiliului Europei privind evitarea apatridiei în situația de succesiune a statelor. Moldova păstrează unele rezerve față de Convenția din 1954, dar acestea nu mai au efect substanțial, deoarece legislația națională acordă toate drepturile prevăzute de convenție persoanelor recunoscute ca fiind apatride.

  • Moldova este stat parte la Convenția din 1954, care are efect direct.
  • Moldova menține rezerve la mai multe articole (23, 24, 25, 27 și 31), dar acestea nu mai au efect substanțial, deoarece legislația națională acordă toate drepturile prevăzute de convenție persoanelor recunoscute ca fiind apatride.
  • Moldova este stat parte la Convenția din 1961 fără rezerve, și acesta are efect direct.
  • Moldova este stat parte la toate celelalte tratate regionale și internaționale relevante. Menține unele rezerve, inclusiv față de Convenția europeană asupra cetățeniei și Convenția europeană a drepturilor omului, dar acestea nu au un impact substanțial asupra apatridiei.
  • Moldova nu este un stat membru al Uniunii Europene, dar legislația sa internă transpune parțial directivele UE, inclusiv Directiva UE privind returnarea.

Date cu privire la populația apatridă

Examinează sursele de date dezagregate despre populația apatridă și disponibilitatea acestora. Oferă cifre recente și evaluează fiabilitatea măsurilor de care dispun țările pentru a număra apatrizii, inclusiv în cadrul recensămintelor, al registrelor naționale de evidență a populației și al bazelor de date privind migrația. Constată dacă apatridia a fost cartografiată în țară și dacă există măsuri eficiente pentru a număra apatrizii aflați în detenție.

Datele dezagregate privind populația apatridă din Moldova sunt limitate. Autoritățile înregistrează date privind persoanele recunoscute ca fiind apatride, dar nu le publică. De asemenea, nici datele privind detenția nu sunt publicate. Există unele probleme legate de modul în care sunt colectate datele oficiale, inclusiv faptul că există categorii care se suprapun, cum ar fi „persoane cu pașapoarte URSS” și persoane cu „cetățenie nedeterminată”.

  • Biroul Migrație și Azil (BMA) și Agenția Servicii Publice înregistrează numărul de persoane recunoscute ca fiind apatride în Moldova, dar aceste date nu sunt publicate în mod constant.
  • Conform datelor guvernamentale, la sfârșitul  anului 2022,  1907 de persoane recunoscute ca fiind apatride erau înregistrate în baza de date a guvernului (inclusiv  851 de persoane cu documente de identitate expirate). Datele indică faptul că  1358 dintre cele  1907 de persoane recunoscute ca fiind apatride trăiesc în disputata regiune Transnistria. În plus,  1377 de persoane au fost înregistrate în baza de date a Guvernului ca persoane cu  ”statut juridic nedeterminat”.
  • Cifrele UNCHR (Înaltul Comisariat al Națiunilor Unite pentru Refugiați) pentru anul 2022 indică  1907 de apatrizi în Moldova.
  • Centrul de Drept al Avocaților a efectuat un exercițiu de cartografiere în 2020 pentru a identifica apatrizii sau persoanele care riscă să devină apatrizi în închisori și în centre de îngrijire rezidențială. Administrația Națională a Penitenciarelor a raportat 18 apatrizi (recunoscuți sau solicitanți în baza procedurii de determinare a apatridiei) și 58 de persoane cu naționalitate nedeterminată în închisori. De asemenea, exercițiul de cartografiere a identificat 48 de persoane cu risc de apatridie în centre de îngrijire rezidențială.
  • Populația apatridă este probabil subraportată, în special în ceea ce privește regiunea disputată Transnistria. Până în octombrie 2022, aproximativ 250 de solicitanți așteptau o decizie privind determinarea apatridiei lor.
  • Nu există informații că ar fi apatrizi în sistemul de detenție pentru imigranți. Biroul pentru Migrație și Azil (BMA) nu publică date privind apatrizii care intră sau ies din centrele de detenție pentru imigranți. În cazul în care se identifică apatrizii în sistemul de detenție, aceștia sunt direcționați către procedura de determinare a apatridiei și sunt eliberați.
  • ONG-urile raportează că, în perioada 2012-2021, 50 de persoane au fost eliberate din detenție și direcționate spre procedura de determinare a apatridiei din cauza imposibilității de expulzare.

Determinarea apatridiei și a statutului de apatrid

Identifică dacă țările au o definiție a persoanei apatride în legislația națională care să se alinieze la Convenția din 1954 și dacă au o procedură specifică de determinare a apatridiei care să aibă drept rezultat un statut special de apatridie. În cazul în care nu există o procedură de determinare a apatridiei, se evaluează dacă există alte proceduri prin care poate fi identificată apatridia sau alte căi prin care apatrizii ar putea să-și reglementeze șederea sau să aibă acces la drepturile lor. Țările sunt împărțite în trei grupe, pentru a permite o comparație între cele cu o procedură de determinare a apatridiei care să aibă drept rezultat protecția, cele cu alte proceduri, și cele care au statut de apatrid dar nu și un mecanism clar de acces la protecție. Procedurile și drepturile existente acordate apatrizilor sunt examinate și evaluate în raport cu normele și bunele practici internaționale.

Din 2011, în Moldova este reglementată prin lege o procedură specifică de determinare a apatridiei, ceea ce, din multe puncte de vedere, este un exemplu de bune practici. Procedura este accesibilă, fără taxe și fără obligația de a avea reședința pe teritoriu, și poate fi inițiată din oficiu, personal, oral sau în scris. Unitatea specializată pentru apatridie trebuie să examineze cererile în termen de șase luni, ONG-urile oferă asistență juridică gratuită, un interviu este obligatoriu, se pot solicita serviciile unui interpret, iar UNHCR oferă cursuri de formare autorității competente. Sarcina probei este împărțită și, deși nu este stabilită prin lege, standardul de probă este același cu cel din procedura de azil, iar trimiterea încrucișată între proceduri este stabilită. Solicitanții sunt protejați împotriva expulzării și au acces la anumite drepturi fundamentale, inclusiv dreptul la muncă, și există un drept automat de recurs. Persoanele recunoscute ca fiind apatride beneficiază de rezidență permanentă și de drepturi egale cu cele ale cetățenilor. Perioada standard de eligibilitate pentru naturalizare era de 10 ani, acum fiind mai redusă, dar totuși apatrizii trebuie să aștepte în continuare mult timp, și anume opt ani înainte de a fi eligibili pentru naturalizare.

  • Definiția unei persoane apatride din legislația națională este în conformitate cu Convenția din 1954.
  • Statul nu oferă instruire formală privind apatridia pentru organismele relevante, dar UNHCR organizează cursuri de formare, mese rotunde și sesiuni de informare de mai multe ori pe an, în cooperare cu Biroul pentru Migrație și Azil (BMA) și alte organisme guvernamentale relevante.
  • Centrul de Drept al Avocaților și UNHCR oferă periodic cursuri de formare pentru judecători, asistenți judiciari, avocați și funcționari de stat.
  • Există o procedură specifică de determinare a apatridiei, stabilită prin lege.
  • Autoritatea desemnată să stabilească apatridia este Unitatea specializată pentru apatridie din cadrul Biroului pentru Migrație și Azil (Ministerul de Interne).
  • Procedura de determinare a apatridiei poate fi inițiată din oficiu de către funcționari guvernamentali sau de către solicitant, verbal sau în scris. Nu se percepe nicio taxă de înscriere, nu există vreo condiție de reședință și nici o limită de timp pentru depunerea cererilor.
  • Conform legii, cererea trebuie să fie examinată de către autoritatea competentă, iar interviul trebuie să aibă loc în termen de 15 zile lucrătoare de la depunerea cererii.
  • Nu există un formular specific pentru cererea inițială, dar aceasta trebuie să conțină o descriere clară și detaliată a faptelor și a probelor care însoțesc cererea. Are loc un interviu obligatoriu, iar examinatorul completează toate documentele în timpul interviului.
  • Dacă este necesar, se asigură serviciile unui interpret, gratuit pentru solicitant.
  • Nu există campanii de informare specifice pentru solicitanți cu privire la modul în care trebuie să depună o cerere.
  • Există o cooperare între autorități și, conform legii, alte agenții guvernamentale care primesc o cerere de apatridie trebuie să trimită cererea către autoritatea competentă.
  • Sarcina probei pentru constatarea apatridiei este împărțită între solicitant și stat.
  • Standardul de probă pentru procedura de determinare a apatridiei nu este stabilit prin lege, dar, în practică, este același ca în cazul procedurii de azil.
  • Există măsuri de protecție pentru persoanele cu dizabilități și pentru minorii neînsoțiți, dar nu și în ceea ce privește potențiala discriminare de gen.
  • Există o instrucțiune internă pentru autoritatea competentă cu privire la modul de determinare a apatridiei, la sursele de probe și la procedurile de colectare a probelor, dar aceasta nu este disponibilă publicului.
  • Legea stabilește că ar trebui să se acorde asistență juridică gratuită în cadrul procedurii administrative. În practică, acest lucru este asigurat de ONG-uri.
  • Interviurile sunt obligatorii, iar serviciile de traducere și interpretare sunt oferite gratuit, dacă este necesar.
  • Accesul la UNHCR este asigurat, iar UNHCR monitorizează procedura de determinare a apatridiei și oferă instruire periodică.
  • Deciziile sunt comunicate în scris, iar deciziile negative sunt motivate.
  • Cererea pentru procedura de determinare a apatridiei trebuie să fie examinată de către autoritatea competentă în termen de până la șase luni. În funcție de complexitatea cazului, acest termen poate fi prelungit cu perioade ulterioare de câte o lună, dar prelungirea nu va depăși șase luni în total (12 luni în total).
  • Există mecanisme de trimitere încrucișată către procedurile de azil. Procedura de determinare a apatridiei se suspendă în cazul în care se depune o cerere de azil și se reia în cazul în care statutul de refugiat (sau de protecție subsidiară) este refuzat.
  • Solicitantul statutului de apatrid va fi informat în scris, într-o limbă pe care o înțelege, cu privire la drepturile sale, și i se cuvin următoarele: dreptul de a rămâne în Moldova pe durata evaluării (expulzarea este interzisă pe durata examinării cererii, cu excepția cazurilor de securitate națională sau de ordine publică); un document de identitate temporar; dreptul de a-și folosi propria limbă; dreptul de a beneficia de serviciile unui interpret; dreptul de a munci și dreptul la locuință (dar, în practică, nu sunt disponibile locuințe sociale). De asemenea, solicitanții au acces la drepturile de securitate socială, dar numai dacă lucrează.
  • În cazul în care o persoană solicită determinarea apatridiei sale în timp ce se află în detenție, autoritățile vor solicita clarificări din partea statelor de posibilă naționalitate a acestei persoane. În cazul în care cetățenia persoanei nu este recunoscută în mod oficial sau dacă termenul de detenție expiră, aceasta va fi eliberată. Persoanele care solicită determinarea apatridiei în timp ce locuiesc în comunitate nu vor fi reținute.
  • Solicitantul are automat dreptul de a face apel (recurs) și nu se percepe nicio taxă pentru acest recurs.
  • Furnizarea de asistență juridică gratuită este stabilită prin lege și asigurată de stat și de ONG-uri în cadrul procedurii judiciare.
  • Nu există dovezi de erori semnificative în luarea deciziilor.
  • Statul acordă un statut legal și un drept de ședere pe termen nelimitat persoanelor recunoscute ca fiind apatride.
  • Printre drepturile aferente statutului de apatrid se numără documentele de călătorie, reîntregirea familiei, dreptul la muncă, dreptul la educație primară, secundară și superioară la fel ca în cazul cetățenilor, accesul la securitate socială și la asistență medicală.
  • Majoritatea drepturilor acordate se bazează pe aceleași criterii ca cele acordate cetățenilor. Cu toate acestea, apatrizii nu au niciun drept politic în Moldova. Dreptul de vot la orice alegeri este rezervat doar cetățenilor moldoveni.
  • Există rapoarte potrivit cărora unii apatrizi cu documente au trecut fără probleme din Ucraina în Moldova. Pentru cei care nu au documente, intrarea este permisă pentru a solicita protecție.
  • Persoanele apatride, cele care riscă să devină apatride și cele fără documente pot solicita protecție în Moldova. Moldova recunoaște statutul de apatridie și protecția internațională acordată de Ucraina.
  • Guvernul a aprobat la 18 ianuarie 2023 o hotărâre prin care se oferă protecție temporară persoanelor care fug din Ucraina pentru un an, care va fi activată la 1 martie 2023.
  • Protecția temporară este disponibilă pentru persoanele recunoscute ca fiind apatride de către autoritățile ucrainene și pentru apatrizii care au beneficiat de protecție internațională sau de protecție națională echivalentă în Ucraina. Moldova nu acordă protecție temporară apatrizilor care au avut un permis de ședere permanentă valabil în Ucraina (pe un alt motiv decât apatridia) și nici persoanelor fără documente din Ucraina.

Detenția

Analizează legislația, politicile și practicile referitoare la detenția imigranților în general, dar se concentrează asupra măsurilor de protecție existente pentru a preveni detenția arbitrară a apatrizilor în timpul procedurilor de expulzare și de exilare. Subtemele examinează domenii precum identificarea apatridiei și evaluarea existenței unei perspective rezonabile de expulzare, garanțiile procedurale, cum ar fi termenele-limită, controlul judiciar și căile de atac efective, precum și drepturile acordate apatrizilor la eliberarea din detenție și protecția împotriva reprimirii în detenție.

Există mai multe lacune în legislația, politica și practica din sistemul de detenție din Moldova. Deși există unele măsuri de protecție împotriva detenției arbitrare a apatrizilor prin faptul că legea prevede competența de a reține, faptul că detenția ar trebui să fie o ultimă soluție și faptul că trebuie stabilită o țară de expulzare înainte de reținere; în practică, nu este clar cum sunt puse în aplicare aceste principii. Termenul maxim diferă în funcție de diferitele tipuri de detenție, dar nu există o limită de timp pentru detenția în așteptarea expulzării în urma unei condamnări penale. Informarea deținuților cu privire la drepturile lor nu este prevăzută în lege și este asigurată de ONG-urile partenere ale UNHCR la discreția guvernului. Există unele căi de atac pentru deținuți, dar revizuirile judiciare periodice au fost eliminate în 2016, deși un aviz consultativ din 2018 al Curții Supreme cere ca acest lucru să fie restabilit. Persoanele eliberate din detenție vor fi fie transferate la Unitatea specializată pentru apatridie pentru documentație, dacă sunt recunoscute ca fiind apatride, sau li se va acorda o „ședere tolerată” în caz contrar.

  • Competențele pentru detenția pentru imigranți sunt prevăzute de lege.
  • Conform legii, detenția ar trebui să fie ultima soluție, dar nu există alternative la detenția pentru imigranți stabilite prin lege și, în practică, alternativele nu sunt luate în considerare în luarea deciziilor de a deține o persoană.
  • O țară de expulzare propusă trebuie să fie identificată în timpul deciziei administrative de expulzare, înainte de decizia judiciară de reținere în scopul expulzării.
  • Persoana trebuie să fie eliberată din detenție dacă perioada maximă de detenție a expirat sau dacă nu mai există motive pentru detenție. Autoritățile nu au nicio altă obligație de a elibera persoana în cauză.
  • Apatridia este relevantă în decizia de reținere, în sensul că un apatrid recunoscut ca atare nu va fi reținut. Trimiterea către procedura de determinare a apatridiei este posibilă din momentul detenției. În cazul în care o persoană care este reținută în scopul expulzării solicită procedura de determinare a apatridiei, aceasta poate rămâne în detenție până când țara de expulzare propusă confirmă că nu este cetățean al acesteia. În perioada 2012-2020, 49 de persoane au fost direcționate către procedura de determinare a apatridiei și eliberate din detenție ca urmare a confirmării faptului că nu erau cetățeni ai țării de expulzare propuse.
  • Deși nu există o definiție a vulnerabilității în lege, se efectuează evaluări ale vulnerabilității înainte de decizia de reținere, dar apatridia nu este luată în considerare în timpul evaluării.
  • Perioadele maxime de detenție diferă în funcție de diferitele categorii de deținuți: 12 luni pentru „persoanele nedorite” (persoane al căror permis de ședere a fost anulat, fără drept de întoarcere pentru o perioadă cuprinsă între cinci și 15 ani); șase luni pentru persoanele care fac obiectul unei proceduri de expulzare; nicio limită de timp pentru persoanele care fac obiectul unui ordin de expulzare ca urmare a unei condamnări penale.
  • Legea prevede că toate deciziile administrative și judiciare trebuie să fie date în scris.
  • Persoanele aflate în detenție sunt informate cu privire la drepturile lor, inclusiv cu privire la modul de acces la procedura de determinare a apatridiei și la sprijin. Acest lucru este realizat de un ONG (un partener de implementare al UNHCR) prin intermediul unui acord cu autoritățile, dar acest serviciu este discreționar și nu este finanțat de guvern.
  • Până în decembrie 2016, au fost efectuate revizuiri judiciare lunare ale necesității detenției. În urma modificărilor aduse legislației, prevederea privind revizuirea periodică a detenției nu mai există în lege. Cu toate acestea, un aviz consultativ din 2018 al Curții Supreme de Justiție impune ca acest lucru să fie restabilit. Supravegherea judiciară nu a fost încă restabilită prin lege. În unele cazuri, instanțele ignoră avizul consultativ din 2018 și dispun detenția pentru perioade de până la șase luni. Reînnoirea perioadei de detenție necesită o nouă hotărâre judecătorească.
  • Persoanelor aflate în detenție li se oferă asistență juridică gratuită.
  • Persoanele aflate în detenție au posibilitatea de a face apel împotriva fiecărei hotărâri judecătorești de detenție. Nu există prevederi referitoare la limba în care se redactează apelurile, dar dacă apelul este scris într-o altă limbă, acesta trebuie tradus într-o limbă oficială de stat.
  • Persoanele apatride eliberate din detenție care nu au documente sunt direcționate către Unitatea specializată pentru apatrizi, pentru a li se furniza documente.
  • Reîncarcerarea nu are loc în practică, astfel încât nu există o acumulare a timpului petrecut în detenție.
  • În cazul în care scopul detenției nu poate fi îndeplinit, persoana este eliberată și obține statutul de „ședere tolerată”, dar unei persoane cu acest statut îi sunt conferite puține drepturi. Cu toate acestea, nu există cazuri raportate de apatrizi care să ajungă în această categorie, deoarece aceștia sunt trimiși pentru determinarea apatridiei.
  • Readmisia apatrizilor este prevăzută în mai multe acorduri pe care Moldova le-a încheiat, inclusiv, de exemplu, cu Uniunea Europeană, Norvegia, Bosnia și Herțegovina și Ucraina. Altele, inclusiv acordurile cu Albania și Elveția, nu menționează apatrizii.
  • Există foarte puține informații disponibile cu privire la readmisia apatrizilor în cadrul acestor acorduri în practică și nu sunt disponibile informații de monitorizare și nici statistici publice.

Prevenire și reducere

Evaluează caracterul adecvat al garanțiilor prevăzute în legislația privind cetățenia pentru a preveni și a reduce apatridia, inclusiv facilitarea căilor de naturalizare pentru apatrizi, precum și protecția copiilor apatrizi născuți pe teritoriu sau a cetățenilor din străinătate, a copiilor găsiți și a copiilor adoptați. Examinează legislația, politicile și practicile privind înregistrarea nașterilor, inclusiv accesul la înregistrarea tardivă a nașterilor, precum și măsurile de reducere luate de state pentru a preveni și reduce apatridia in situ (la fața locului). Analizează dispozițiile privind privarea de cetățenie și analizează dacă există garanții legate de renunțarea și privarea de cetățenie pentru a preveni apariția apatrizilor.

Legea din Moldova privind cetățenia conținea anterior garanții depline pentru a preveni apatridia infantilă, dar modificările din 2018 au sporit riscul ca unii copii să se nască apatrizi pe teritoriu. Din 2018, copiii născuți pe teritoriu, care altfel ar fi apatrizi, pot dobândi automat cetățenia la naștere doar dacă cel puțin unul dintre părinții săi are ședere legală, protecție internațională sau statut de apatrid. Copiii găsiți dobândesc automat cetățenia, iar copiii născuți din părinți moldoveni dobândesc automat cetățenia moldovenească. Cu toate acestea, eforturile de prevenire a apatridiei în Moldova sunt îngreunate de bariere în calea înregistrării universale și gratuite a nașterilor. Pentru a înregistra o naștere, cel puțin mama trebuie să aibă documente, ceea ce înseamnă că unii părinți se confruntă cu obstacole în calea înregistrării nașterilor, inclusiv persoanele de etnie romă și alți membri ai grupurilor minoritare.

  • Există proceduri accelerate de naturalizare pentru persoanele recunoscute ca fiind apatride și refugiate. Adulții pot solicita naturalizarea după opt ani de ședere legală în Republica Moldova, în comparație cu cei 10 ani standard pentru majoritatea străinilor, dar nu există nicio scutire de taxe și nici nu se poate renunța la cerințele privind limba, testul de cetățenie sau nivelul minim de venit. Copiii apatrizi pot solicita naturalizarea după cinci ani de ședere legală.
  • Naturalizarea în Moldova costă 180 de lei (9 euro) plus 140 de lei (7 euro) taxa de procesare. După naturalizare, obținerea  unui buletin de identitate costă 130 de lei (6,50 euro), iar cea a unui pașaport 850 de lei (42,50 euro).
  • Anumite infracțiuni penale împiedică naturalizarea (printre acestea se numără crimele internaționale și militare, crimele împotriva umanității, terorismul, activitățile care pun în pericol ordinea publică sau securitatea națională sau „sănătatea și moralitatea populației”.
  • Copiii născuți pe teritoriu, care altfel ar fi apatrizi, dobândesc automat, prin lege, cetățenia moldovenească numai dacă cel puțin unul dintre părinții săi are reședința legală, protecție internațională sau statut de apatrid în Moldova.
  • Prevederea este automată de la naștere. Nu este necesar să se dovedească faptul că acel copil nu ar putea avea acces la o altă naționalitate și nici nu trebuie să îndeplinească alte cerințe decât cele legate de statutul părinților.
  • Copiilor găsiți li se acordă automat cetățenia prin lege și nu există o limită de vârstă.
  • Naționalitatea moldovenească nu poate fi retrasă unui copil găsit dacă acest lucru ar duce la apatridie.
  • Un copil adoptat de părinți străini nu poate pierde cetățenia moldovenească dacă acest lucru ar duce la apatridie.
  • Legea prevede că un copil care nu este moldovean și care a fost adoptat de părinți moldoveni poate dobândi cetățenia, dar aceștia trebuie să opteze și să depună o cerere în acest sens; acest lucru nu este automat. Nu există o limită de timp.
  • În toate cazurile, legea prevede ca un copil născut din părinți moldoveni oriunde în lume să dobândească automat cetățenia.
  • Legea prevede înregistrarea universală a nașterii, indiferent de statutul juridic al părinților, iar înregistrarea este automată pentru copiii născuți în instituții medicale. Cu toate acestea, nu este posibil să se finalizeze înregistrarea dacă părinții nu au documente.
  • Înregistrarea nașterii ar trebui să aibă loc în cel mult trei luni de la naștere, iar certificatele de naștere se eliberează la înregistrare. În cazul în care mama nu are documente, aceasta trebuie să obțină documente înainte ca nașterea copilului să poată fi înregistrată. Acest lucru poate cauza, uneori, întârzieri de mai mulți ani, fără ca între timp să existe alte măsuri de protecție pentru copil. Înregistrarea tardivă a nașterii este posibilă în practică, dar este supusă unei amenzi.
  • Există rapoarte credibile din partea ONG-urilor cu privire la barierele în calea înregistrării nașterilor pentru părinții fără documente și la faptul că, în consecință, copiii rămân neînregistrați. Comunitățile rome sunt afectate în mod disproporționat și multe dintre ele se confruntă cu dificultăți din cauza lipsei de documente a părinților. Nu există nicio obligație de a raporta persoanele fără documente autorităților de imigrare.
  • Căsătoriile între persoane de același sex nu pot fi înregistrate în Moldova și nu este posibil să se înregistreze numele ambilor părinți pe certificatul de naștere al copilului dacă aceștia sunt de același sex. În certificatul de naștere va fi înscrisă doar mama care a dat naștere copilului. Nu există legi sau reglementări referitoare la înregistrarea nașterii copiilor născuți în urma unui contract de surogat. Naționalitatea copilului este înscrisă în certificatul de naștere în cazul în care acesta are dreptul la cetățenia moldovenească, dar nu este clar cum este determinată naționalitatea copilului (dacă este cazul) în cazul în care părinții săi nu au statut de reședință în Moldova sau dacă dreptul copilului la cetățenie nu poate fi dovedit cu documente.
  • În prezent, nu există campanii sau programe guvernamentale proactive de promovare a înregistrării nașterilor. În 2009, guvernul a adoptat o decizie „privind simplificarea procedurii de înregistrare a nou-născuților”, care a introdus înregistrarea automată a copiilor născuți într-o instituție medicală.
  • Un amendament la lege, care a intrat în vigoare în ianuarie 2018, recunoaște actele de stare civilă transnistrene, facilitând accesul părinților de origine transnistreană la a înregistra nașterile copiilor lor în Republica Moldova și facilitând procesul de dobândire a naționalității moldovenești pentru copiii născuți din părinți transnistreni.
  • Nu există alte măsuri de reducere, iar o modificare a legii din 2018 (care prevede că cel puțin unul dintre părinți trebuie să aibă permis de ședere, protecție internațională sau statut de apatrid în Moldova) a crescut riscul ca unii copii să se nască apatrizi în Moldova.
  • Motivele de privare a cetățeniei moldovenești sunt stabilite prin lege și includ cazurile în care o persoană a dobândit cetățenia prin fraudă, s-a înrolat într-o armată străină sau a comis fapte deosebit de grave în detrimentul statului. Există o garanție împotriva apatridiei în toate cazurile de privare a cetățeniei, cu excepția dobândirii frauduloase a cetățeniei. Nu există cazuri cunoscute în care să se fi aplicat o privare bazată pe fraudă care să fi făcut o persoană apatridă.
  • Există, de asemenea, o măsură de protecție pentru a preveni apatridia în cazurile de renunțare la cetățenia moldovenească. Autoritatea competentă pentru privarea de cetățenie este președintele, este posibilă o cale de atac, iar pentru contestarea decretului prezidențial este disponibilă asistență juridică.
  • Pierderea cetățeniei moldovenești nu afectează cetățenia soțului/ soției sau a copiilor.

Resurse

Bibliotecă de resurse, instrumente juridice, publicații și materiale de formare privind apatridia, relevante în mod special pentru această țară. Mai multe materiale regionale și internaționale, precum și resurse din alte țări, sunt disponibile în biblioteca de Resurse. Jurisprudența națională poate fi consultată în baza de date privind jurisprudența în materie de apatridie (cu rezumate disponibile în limba engleză).

Vă rugăm să rețineți că această secțiune este în curs de dezvoltare, reveniți în curând pentru a găsi resurse suplimentare.

Jurisprudență: Hotărâri și decizii ale Curții Europene a Drepturilor Omului, ale Curții de Justiție a Uniunii Europene sau ale organismelor ONU de monitorizare a tratatelor în legătură cu țara în cauză, care abordează problema apatridiei sau au un impact asupra drepturilor apatrizilor.

Tratate internaționale și regionale: Enumeră cele patru convenții de bază privind apatridia. Informații cu privire la faptul că țara este sau nu parte la aceste convenții și informații cu privire la rezervele relevante sunt disponibile mai sus, la rubrica „Instrumente internaționale și regionale”.

Publicații: Rapoarte, informări, contribuții la mecanismele de monitorizare a drepturilor omului și alte publicații relevante privind apatridia.

Materiale de formare:Materiale de formare pentru a sprijini consolidarea capacităților și formarea în materie de apatridie.

Latest news on Moldova

Statelessness Index webinar promo

WEBINAR: 2025 State of Play Assessment on Statelessness in Europe

Join us for our annual webinar which provides a state of play on statelessness in Europe and opportunity to learn about the latest developments.
27 Jan 2025 / Albania / Austria / Belgium / Bosnia-Herzegovina / Bulgaria / Council of Europe / Croatia / Cyprus / Czechia / Detention / European Union / France / Georgia / Germany / Global / Greece / Hungary / International and Regional Instruments / Ireland / Italy / Kosovo / Latvia / Malta / Moldova / Montenegro / Netherlands / North Macedonia / Norway / Poland / Portugal / Prevention and reduction / Romania / Serbia / Slovenia / Spain / Statelessness determination and status / Statelessness population data / Sweden / Switzerland / Türkiye / Ukraine / United Kingdom

Updated INDEX thematic briefing: Birth registration and the prevention of statelessness in Europe

Read our updated briefing on birth registration and the prevention of statelessness
20 Nov 2024 / Albania / Austria / Belgium / Bosnia-Herzegovina / Bulgaria / Council of Europe / Croatia / Cyprus / Czechia / European Union / France / Georgia / Germany / Global / Greece / Hungary / Ireland / Italy / Kosovo / Latvia / Malta / Moldova / Montenegro / Netherlands / North Macedonia / Norway / Poland / Portugal / Prevention and reduction / Romania / Serbia / Slovenia / Spain / Sweden / Switzerland / Türkiye / Ukraine / United Kingdom
Image for the WEBINAR: 2024 State of Play Assessment on Statelessness in Europe

WEBINAR: 2024 State of Play Assessment on Statelessness in Europe

In conversation with experts working in different countries, we presented our annual state of play assessment of key trends on statelessness in...
22 Mar 2024 / Albania / Austria / Belgium / Bosnia-Herzegovina / Bulgaria / Council of Europe / Croatia / Cyprus / Czechia / Detention / European Union / France / Georgia / Germany / Global / Greece / Hungary / International and Regional Instruments / Ireland / Italy / Kosovo / Latvia / Malta / Moldova / Montenegro / Netherlands / North Macedonia / Norway / Poland / Portugal / Prevention and reduction / Romania / Serbia / Slovenia / Spain / Statelessness determination and status / Statelessness population data / Sweden / Switzerland / Türkiye / Ukraine / United Kingdom

Project funded by: